Anotimpul Gherghinelor (text revăzut)

Partea a I-a

Țin minte, când pe la sfârşit de vară, grădina bunicii mirosea a gherghine. Femeile de vârsta ei sădeau legume, le răsădeau, dar bunica mea creştea gherghine. Peste tot culori vii. O parte a grădinii ardea, cealantă pălea în roz, undeva se vedea o pată albă îmbinată într-un fel de ying-yang cu paloare oranj. Mândria bunicii era gherghina roşie ca para focului cu vârful petalelor albe.

Şi-i plăceau bunicii florile ei, şi se lăuda cu ele, şi mă punea şi pe mine la muncă, şi mă învăţa cum să am grijă de ele, iar eu niciodată nu am ascultat nimic şi doar răspundeam cu un lehamite: „aha”.

Astăzi, când merg la bunica, gradina ei nu mai arde. Dintr-o dată s-a prefăcut cenuşă. I-a ars regina, i-a ars ying-yangu-l, a ars şi ea. Printre florile copilăriei mele, bunica era anul împrejur înfloritoare şi avea zi de zi o nouă culoare.

Țin minte ultima noastră vară. Ceva nu era în regulă cu grădina ei şi îmi spunea că anotimpurile s-au schimbat.

-          „Gherghinele mele or să înflorească pînă în noiembrie”.

Septembrie, octombrie....
Grădina ei încet se usca, în ochii mei îngheţa şi ea.
Prin noiembrie bunica nu mai ieşea din casă şi cât nu încercam, nu vroia să-mi arate grădina. Nici pe noi nu vroia să ne vadă. Îi aduceam zi de zi „viaţa sa”  în casă, iar ea nici nu se uita la ele. Florile se uscau, noi luam altele, bunica le privea şi absolut nimic nu zicea.

În decembrie, când brusc au năpustit frigurile iernii, în casă mirosea a flori. Toată ziua bunica le privea, pe noi însă nu ne mai cunoştea.
După ce a plecat, gherghinele ei au mai înflorit un an. Am vrut să am grijă de grădina ei, dar nu ştiam cum. Şi acum îmi pare rău că nu ascultam de sfaturile bunicii.

Nu am văzut gherghine de vreo 5 ani.
Astăzi am văzut una, întâmplător. Era acea regină a bunicii. Am zâmbit cu greu - când bunica sădise acea gherghină pentru prima dată, eu am rupt-o şi i-am dăruit-o...

28 septembrie 2014

De vreo 3 ani mama a plantat în grădină niște bulbi de gherghine. Din cauza unui copac, care îi ține umbră, florile au crescut mai mari ca mine. Nu știu de unde mama a luat acei bulbi. În primul an nu vroiam să mă uit la ele și nici nu le udam cel puțin. Până nu au înflorit...
Roșii ca para focului, cu vârfurile albe, gingașe. Florile bunicii...

22 iulie 2021

Comentarii

Trimiteți un comentariu