Eu ştiu că nu ştiu nimic

partea a XIV-a „Ridică-ți coroana și să nu te aud, te rog, că te știu alta” - citat închis. Dacă cineva mi-ar fi spus asta, probabil ar fi făcut cunoștință cu coarnele mele, dar asta nu se referă la Viorica și Angelika. Eu nu credeam că în viața mea aș avea prieteni care mi-ar spune direct că am fost proastă, sau nu merit asta, sau că nu-mi stă rujul cela, sau că haina ceea e aiurea, etc., etc.. Pentru asta le iubesc și le apreciez, dar cel mai mult le respect. De multe ori îmi aduc aminte cum ne-am împrietenit, parcă nimic deosebit, dar mulțumesc, nu știu cui să-i mulțumesc pentru că le pot numi astăzi prietenele mele. Nu, chiar mai mult decât prietene. Viorica, de fapt, a fost colega de clasă a fratelui meu decedat. O știu din școală. Ne vedeam pe la repetiții pentru festivaluri raionale, școlare, cercuri școlare, pregătiri pentru olimpiade. (ea se ducea la olimpiadă la matematică an de an). Angelika știam că era sora ei, se mai întâmpla că veneau și cele mici la repetiți