Eu ştiu că nu ştiu nimic

Azi toți se felicită, își urează dragoste și chestii de astea. Vreau să fac și eu o declarație de dragoste: „Iubirea noastră a început încă din copilărie. Nu mi-a afectat dinții, sistemul digestiv sau altceva. Numai mama îmi spune că din cauza la dragostea asta mi-a pierit pofta de mâncare. Dar eu am fost îndrăgostită de aceste mici plăceri o viață întreagă. Îmi împărtășesc întreaga mea dragoste pentru dulciuri. Le-am iubit, le iubesc și astăzi. Am gustat din dragoste din diferite țări. Începând cu „Valurile mării”, „Lămâița”, „Doinița”, „Rândunica”, etc. până la „Bucurel”, „Meteorit”, „Favorit”, „Chișinăul de seară”, „Vișina în ciocolată”, etc. de la Bucuria. Am avut relații și cu „Alpen Gold” din Rusia, „Corona” ucraineană, ouăle din ciocolată din Italia, „Kinder-ul” german, ciocolata neagră din Belgia, veritabilul „Snikers”, „Mars”, „Twix” american, dulciurile din marmeladă din Irlanda, „Bahlavaua” turcească, un fel de două feluri din România, Franța, Anglia, Egipt, Au

partea a XII-a Azi nu știu ce mi-am amintit de bunica. De râsul ei și cum îi lăcrimau ochii de la el. Mereu mi-a plăcut să văd cum bunica râde. Au trecut mai mult de 6 ani de când a decedat și eu cel puțin odată nu am visat-o. Nu cred că am fost atât de nepăsătoare încât să nu vină în vis să-mi spună sau să-mi arate ceva. Dar, mi-e dor de ea.  Bunica avea planurile ei cu mine. Avea un „grafic” al vieții mele. Planurile ei s-au terminat acolo unde ar fi trebuit să înceapă. Până absolveam gimnaziul, accepta să rămân acasă cu ai mei și ce bucurie avea că în sat doar gimnaziu aveam. Deci, liceul ar fi trebuit să-l absolvesc la Dubăsarii - Vechi.  Cumva să se înverseze lucrurile - vara acasă, anul împrejur cu ea. Și vroia asta nu pentru că se simțea bătrână și avea nevoie de ajutor. Categoric nu. Bunica mea era o femeie tânără și puternică. Vroia asta pentru că îmi prezicea un viitor prosper și ea era să aibă grijă să merg unde trebuie.  Mi-a spus să nu mă îndrăgostesc în g