Eu ştiu că nu ştiu nimic

...mă transform într-o asasină. Cred că dacă aș putea, m-aș transforma în vârcolac, sau vampir, sau orice altă creatură bizară. În schimb, sunt doar eu și nopțile cu lună plină. Nu cred că în supernatural, prezicere, vrăji și ce mai este acolo, dar am o stare de inconștiență totală în nopțile când pe cer răsare luna plină. Înainte de culcare, în fiecare zi, măcar pentru o singură minută, ies afară și mă uit la cer. Mă uit dacă sunt nori, ce formă au, ce culoare, mă uit dacă sunt stele, să văd carul mic și cel mare, „Luceafărul”, să văd cum o stea cade, să văd cum se mișcă pe cer o luminiță, vreun avion ceva zboară, mă uit dacă este luna, cel fel de formă are, culoare, cum sunt craterele. Vara, luna e pur și simplu formidabilă! Eu știu că în nopțile cu lună plină nu am cum să dorm liniștit. Asta nu-i la nivel psiholgic, asta așa și este. Când eram mică, mergeam prin somn și liber puteam să ies din ogradă. Într-o dimineață mama m-a găsit dormind rezemată de prag. Niciodată nu am ști

Nu-i vorba de opera lui Dante. Nu am citit-o, încă... E vorba de anotimpul cel mai urât de mine din an - vara. Nici când eram în școală nu mă bucuram tare de vacanța de vară pentru că știam ce mă așteaptă - bobocii, țânțarii, căldura, amețeala, voma, lipsa simțului foamei, etc., etc.. De când mă țin minte, trec în fiecare an prin cele „9 cercuri ale Infernului”. În primul rând - căldura. Mai rezistam la acele 27-29 de grade, dar ultima vreme cred că 30 de grade asta-i moarte curată. Nu pot nici în casă sta normal, simt că leșin. În al doilea rând - intoxicațiile. Vrei să mănânci o ciocolată și ți se face rău. Vrei să mănânci iaurt și ți se face rău, mănânci un măr și îți vine să mori. Îți vine să mori de căldură și de foame. Nu știu cum alții pot mânca pe așa căldură, eu și sub condiționer n-o pot face. În al treilea rând - alergiile. Nu am crezut că am și așa efecte. Nu sunt alergică la nimic, înafară de vară. Pete pe corp, niște bubițe, vomă (iar). Mănânci lactate, alergie