Eu ştiu că nu ştiu nimic

Azi e ziua ta și eu am de gând să-ți spun tot ce am pe suflet, că deam m-am săturat! Tu, ești așa de.... Îmi vine nu știu ce să fac din tine... Să știi că tu...tu...ești atât de specială pentru mine! Tu, ești așa de superbă în tot ceea ce faci! Îmi vine nu știu ce să fac din tine, să te îmbrățișez și să te pupăcesc de zeci de ori! Să știi că tu ești mai mult decât o colegă de grupă, decât o fată din satul vecin, decăt o cunoscută, decât o prietenă! În acești trei ani mi-ai devenit o persoană dragă și eu nu-mi pot închipui să treacă o zi fără să-ți aud vocea sau, cel puțin, fără să te întreb ce-ai mai făcut azi? Ești acea persoană care mă sună sau îmi scrie pur și simplu că vrea. Nu ai nevoie de mare lucru și în asta constă tot farmecul tău. Tu îmi faci ziua mai bună, dispoziția mai mare și mă faci mai optimistă. Mă susții în orice fleac, de parcă are importanță mondială și eu apreciez asta! Te respect pentru că mă respecți, te iubesc pentru că mă iubești! Eu VREAU să f

Partea a IV-a Am deschis un document nou și aveam de gând să încep a redacta un text care deja l-am scris. Tata se uita la televizor un film despre spiritul sărbătorilor de iarnă. Am prins câteva secvențe din film și m-a impresionat procesul de împodobire a bradului. Niște prichindei împodobeau pomul de Crăciun cu bunica. Bunica, 14 ani Când eram mică, până în clasa a opta, toate vacanțele mele le petreceam la bunica. Sărbătorile de iarnă aveau un farmec aparte pentru mine. Matineele și carnavalul care le petreceam la școală, senzația că am încheiat prima jumătate de an cu note bune și planurile mele de sărbători – astea erau sfinte pentru mine. Mama veșnic era nemulțumită de ceva și când era vorba că trebuie să plec de acasă, parcă răsufla mai ușor. Nu-i vina mea, că eram eu cuminte, dar știu că-i trebuia o pauză și ei. Eu, ca de obicei: ghiozdanul plin, vreo două genți și 3 sacoșe. Nu aveam nevoie de ele, dar trebuia să le am alături. Nu știu cine din noi era ma