Cum am făcut cunoştinţă cu tata...
Partea a V-a O viaţă întreagă trăiesc, mă văd, vorbesc cu tata. Nu a lipsit niciodată de acasă mai mult de 3 zile. Totuşi, în fiecare zi descopăr că nu-l cunosc deloc. Întreb tot timpul de mama: „Dar asta când a fost? Da ce a făcut atunci? Da de când el e aşa?” Cum? Când? şi De ce? – „любопытная варвара!” - Mama. Să fac o mică introducere. Tatăl meu a lucrat toată viața șofer pe autobuz. El și acum consideră că lucrează pe autobuz. Nu pot să-l condamn pentru asta, pentru mine el rămâne același om - șofer pe autobuz. Tatăl meu a fost un fustangiu. Până la 35 de ani. Mama zice că ar fi fost și acum un fustangiu dacă nu aș fi fost eu. Nu prea mare onoare pentru mine. Oarecum îmi pare o datorie a lui față de mine. Dacă am simțit vreodată că i-am stricat viața sau s-a purtat vreodată urât cu mine? Nu. M-a iubit mai mult ca viața. Diferența de vârstă între tata și mama este de 10 ani. Tata deja lucra, mama era studentă. Trăia la cămin și deseori avea pachete de tot felul