Odă Satanei
Vreau să dedic acest text nanei mele (nănașa noastră). Nu va vedea și nu va citi vreodată ce am scris aici și poate așa e mai bine. Am mai menționat că ea a fost una din femeile care a modelat personalitatea, caracterul și năravul meu. Părinții mei nu sunt așa cum sunt eu. Eu nu le seamăn, practic, deloc. În schimb, mulți îmi spun că am ceva de la nana. Nu neg, așa irascibilă, mândră, încruntată și pe-o fază sunt și eu. Dacă ai noștri mereu se plâng că nana e așa și pe dincolo, atunci pe mine ea mă inspiră. Situația e următoarea: după ce a decedat nanu (fratele tatălui) 4 ani în urmă, ea s-a certat cu toți, cu fiecare. Astăzi nu vorbește cu nimeni, nici cu părinții mei. Din toată familia noastră, cât de numeroasă, doar eu mă mai împac cu ea și ținem legătura. Mama a spus că suntem amândouă niște draci și de asta ne împăcăm. Da, anume că nana e drăcoasă toți zic. E drăcoasă și „ibanutaia”: „eu am mai văzut femei nebune, da asta e Dracu”, „auzi, tu degrabă ai s-o întreci pe nan-