Eu ştiu că nu ştiu nimic

Bocet din amintiri* Vineri am bocit o zi întreagă. Nu de jale, dar de fericire. Eram fericită pentru vărul meu (cu multe semne de întrebare, dar nu în acea zi). Nu l-am văzut un an de zile. Săptămâna trecută când a venit să ne vadă și să se salute, parcă era un bol mare. I-am zis că seamănă cu un „poncik” și el nu s-a supărat, doar mi-a zis că îmi împrumută și mie ceva cu cea mai mare plăcere. Așa ciudat mi-a părut îmbrățișarea noastră, parcă nici nu plecase nicăieri, deși câteodată mi se face dor de el. Rustam a venit acasă pentru că vineri au făcut cumetrie lui Robert și s-a cununat. Eu mi-am dorit totdeauna să fiu vorniciă la nunta lui, să fie o nuntă frumoasă, așa cum e el. Din păcate asta nu s-a întâmplat, dar cel puțin în biserică i-am ținut eu coroana nevestei sale. Ziua a fost lungă. Mă tot învârteam împrejurul lui, îl cuprindeam, îi ziceam că-i frumos și vedeam cum se rușina, numai eu îl cunosc când se simte emoționat și de fiecare dată îi zic că-i frumos ^_^ Rec

Fără Titlu Tradițiile de Paști nu le-am urmat niciodată. Asta pentru că spălatul cu ouă dimineața e foarte ciudat, dar și de bănuți nu aveam nevoie pentru că tata toți care îi avea mi-i lăsa mie. La biserică cu sfințitul am fost odată în viața mea și am zis că mai mult nu fac așa nevoi în viață. Mama nu se ducea pentru că avem o vecină care „e cu biserica” și are grijă ea de noi. În rest nu prea știu ce se obișnuiește de făcut. Personal ieșeam la plimbare sau mă tăvăleam pe pat întreaga zi. De Blajini, în schimb, aveam o întreagă ceremonie. Prima dată, de când țin minte, când m-a gătit mama de dus la cimitir, mi-a dat costumul pentru sărbători și mi-a prins 2 banturi în cap, de parcă vroia să mă dea de pomană cuiva, așa o păpușă cu banturi în cap. În general, nu mi-a plăcut niciodată asta. Pentru ce mie banturile celea în cap la cimitir? Pentru ce îmi luam costumul meu alb și pantofii? Acolo e pământ, praf și cruci peste tot. Oricum pentru mine era ceva special această z