Miros de plăcinte şi bocit la sfârşit de august...
Partea a II-a Dedic acest text bunicii mele (Ana Stăvilă), a doua mea mamă Bagajele mele erau în fiecare an strânse pe 30 mai. Până în seara de 31 mai reuşeam să le împachetez şi dezpachetez de zece ori. Emoţii mari: a doua zi mergeam la bunica. Nu mi-aş fi iertat niciodată dacă amânam, cel puţin pe-o zi, plecarea. Chiar dacă tata era la muncă, chiar dacă venea seara obosit, chiar dacă era cu prietenii, el era dator să mă ducă pe 1 iunie la bunica. Era o tradiţie în familia noastră să scap de mama (tata nu-mi făcea probleme) pe trei luni sau, mai degrabă, ea să scape de mine. Bunica ştia că urma să venim. Telefon pe atunci nu avea, dar modalitate de a contacta cu noi găsea mereu. Momentul cela când urci în maşină, auzi cum porneşte motorul şi te mişti din loc. Eu eram cea mai fericită. Şi aveam motiv. Mica mea plăcere, când tata oprea motorul, era să sar, da, să sar afară şi s-o „ţâşnesc” în ograda bunicii. O găseam în casă la televizor sau în bucătărie mereu făcând p