Cine sunt, de unde vin și unde mă duc?

Partea a IX-a

Azi mi-am propus să scriu despre familia mea, toată familia. Când eram mică îmi părea că nimeni nu mai are șase frați ca tata și două mame cum are mama mea. Când eram mică, în general, nu-i aveam la suflet pe nici unul din familie, pentru că eram cea mai mică și ei toți erau cu nasul pe sus că erau mai mari și din oraș. Azi eu le șterg nasul la toți că am obținut în viața mea mai multe decât ei au obținut la plusul de ani care îi au.

Să încep cu familia mamei. Nu-i mult de explicat și scris – mama era unicul copil în familie. Bunica a născut-o când era tânără și pentru mine bunica a rămas tânără chiar și când am văzut-o răpusă de cancer. Mama s-a aruncat la înfățișare bunelului, care era un idiot de om, Doamne mă iartă! Copilărie mama nu a avut din cauza lui. Atâta timp cât bunica lucra el își bătea joc de unicul copil cum putea: o impunea să aducă apă de la fântâna care era în altă mahala (deși aveam la poartă fântână) și mama aducea, iar el o lua și o vărsa jos să aducă alta în loc. În genere, bunelul meu a fost un om psihic bolnav (perfect sănătos) și când a murit (eu aveam 5 sau 6 ani) m-am bucurat cum am putut că bunica a scăpat de el. Ei oricum trăiau separat, dar îl uram cum puteam eu mai tare. S-au despărțit mult înainte ca eu să apar pe lume, pentru că dragostea pentru alcool era mai mare decât orice. Mama îmi zice că ar trebui să-mi fie milă. Ei poate să-i fie orice că-i era tată, mie nu, pentru că mi-a fost un străin și asta a rămas.

Bunica era un înger pentru mine și asta a și rămas. După ce a murit, mama mi-a spus că nu era atât de angelică cum îmi imaginam eu. După ani, îmi pot da seama de asta după ce a ales să trăiască cu bunelul. Explicația ei a fost: ”El era străin în sat și se îmbrăca la modă!”. Aveam 17 ani și tot îmi dădeam seama că asta e o prostie. Pentru că am trăit cu ea majoritatea copilăriei mele, am luat unele deprinderi de la ea. Nu știu unde-i limita educației mamei, că și mama a fost gură-cască când s-a înscris cu tata, dar știu precis că bunica mi-a explicat care-i treaba cu băieții și să nu fiu proastă ca ele toate. Eu niciodată nu am considerat că mama a fost proastă când și-a unit viața cu tata, bunica la fel și străbunica tot. În general, ele toate se ”rugau” la tata și-l alintau mai mult decât merita, pentru că era cuminte, și bravo, și om la locul lui și cuminte#2. Probabil bunica s-a referit la ea și străbunica. Sau poate la doar la ea, căci străbunica și-a pierdut soțul devreme și era numai bucuroasă că a scăpat de el. Bunica și-a dedicat jumătate de viață mie și eu nu-mi pot închipui că înaintea mea a avut așa coșmar și îmi pare rău de viața mamei și a ei.

Străbunica numai a știut ce-i viața într-adevăr și pentru asta o respect mai mult decât pe oricine. A lucrat o viață întreagă pentru familie și a făcut orice că să-și întrețină copiii ”ca oamenii”. Era severă și este și eu mă cam temeam de ea, dar inimă mai mare decât a ei nu am întâlnit nici la mama. Bunica și mama, chiar și tata și nana Sveta îmi spun că îi seamăn la caracter: „Oooofff, mîcă Dune!”. Plus la toate, am o obișnuință care am moștenit-o de la ea – îmi place să bombănesc singură cu mine și îmi pare că om mai inteligent decât alter-ego-ul meu nu există.

Mama îi seamănă bunelului și deloc bunicii. Înfățișarea, caracterul și unele apucături le are nu știu de unde, dar precis că nu de la bunica și străbunica. Dacă eu mă strădui cât de cât să par adecvată, mama la vârsta mea era „băiețoasă” și aiurită – așa bunica îmi zicea. Eu m-am aruncat toată tatei la caracter și mama câteodată mă sperie, chiar mă tem de mama mai mult decât de tata.

Familia mamei e originară din Dubăsarii – Vechi, Criuleni. Numele Calcatinge după tată, Stăvilă după mamă și Adascalița după bunică. Bunelul a murit de tuberculoză, bunica de cancer, străbunelul a fost rănit în timpul războiului la picior și a avut gangrenă (cred), străbunica e în viață încă și anul acesta a împlinit 95 de ani. Străbunica are doi nepoți și trei strănepoți. Mama s-a ales cu două loturi de pământ și case în sat și nervi cu autoritățile și neamurile.