Cine sunt, de unde vin și unde mă duc? #2

Partea a X-a

Ai noștri totdeuna au fost cu nasul pe sus. Din câte mi-a povestit nana, bunelul a fost primar cândva în sat și, din câte am auzit prin sat, nu a fost unul tocmai bun. Nu i-am cunoscut pe buneii din partea tatălui. Bunica Elizaveta murise înainte ca tata să facă cunoștință cu mama, iar bunelul a murit când eu împlinisem un an.

În familia tatălui s-au născut și au crescut șapte copii. Când eram mică pentru mine cifra asta era foarte mult. Credeam că nimeni nu mai are atâția frați și surori cum are tata și nimeni nu are atâția verișori cum am eu. Inițial noi am trăit în Criuleni. După ce decedase bunelul, ai noștri au decis că tata trebuie să rămână în casa părintească, deși casa aparținea surorii tatălui. Nu știu procedura și nici ce a urmat, dar știu că de la patru ani trăiesc în Coșernița.

Peste drum de noi, în dreapta, trăiește fratele cel mai mic al tatălui – Anatolie. El e nanu care s-a căsătorit cu ucraineanca noastră – Svetlana sau nana Sveta. Ambii au un copil - Rustam și acesta are acum un băiat – Robert. Familiile noastre au sărbătorit tot împreună și continuăm să trăim așa. Am avut și certuri, am avut și nevoi, am avut multe, dar tot suntem împreună. Nana m-a crescut ca pe propria fiică și tare multe ori am auzit-o spunând că vrea și ea o fată, că s-a săturat de „bărbații eștia care nimic nu fac”. Datorită ei am învățat limba rusă. De la o „spicikă” și „podușkă”, deși ea mai spunea câte ceva în ucraineană, a început rusa mea și, ulterior, eu o învățam româna.. Acum vorbește româna normal, cu unele lacune, dar noi o înțelegem și așa. Acolo unde mama nu este de acord cu mine, îmi găsește dreptatea nana. Rustam îmi cerea să-i zic „badea”, dar eu tot la prenume am rămas.

Peste drum de nana, la vale, trăiește nănașa noastră Eugenia sau nana Jănea. Nana este căsătorită cu fratele tatei Alexandru, care a decedat din cauza unei boli. De fapt, ei locuiesc la oraș și în sat veneau în weekend. Acuma nana tot mai des vine aici pentru că nu are ce face în Chișinău. Verișoara Daniela acum e în Londra, dar chiar și acasă fiind nu stătea locului, ba la muncă, ba la plimbare, etc. Verișorul Artiom are chestiile lui pe cap și, după părerea mea, la 33 de ani ar trebui să-l intereseze propria lui familie. Dintre noi toți el e burlacul cel mai râvnit. Toți așteaptă să se căsătorească și el tot promite că „la toamnă”. În copilărie observam cum nana o educa pe verișoara mea, cât se aflau vara la noi, și prindeam acele sfaturi și eu. Chiar dacă ea nu știe, de orice îndemn ascultam eu și dacă verișoara mea nu vroia să facă ceva, făceam eu. Nu special, dar credeam că este corect. Astăzi, nana are grijă să mă întrebe despre succesele mele, să-mi dea sfaturi și multe lucruri îi spun ei când am nevoie de vreun sfat.

Tata are trei surori – Maria, Svetlana și Silvia. Toate îmi sunt nane, oricât de straniu nu mi s-ar părea situația asta. Nana Maria (Marusea) locuiește în sat și este cea mai mare dintre toți cei șapte frați. Fiii ei: Adrian, Vasile și Oleg au copii care sunt mai mici decât mine cu 7-10 ani. Da, așa o situație. Nana Svetlana (Sveta, câteodată Seta) are un singur copil, Fiodor, și acela neînsurat. Nana Silvia (Vika), „ginecologul” nostru, are și ea un băiat, Rostislav, și acela necăsătorit. Eu cred că n-am să ajung să-mi văd nepoții din partea la nici unul dintre ei. Mai degrabă mă mărit eu. Pe fiecare îi vedeam foarte rar, la cimitir și atunci câteva minute. Câteodată nici nu mă cunoșteau. Nici nu știam ce trebuie să-i întreb, dacă trebuia să-i întreb ceva. Fiecare dintre ei se adunau în grup și vorbeau despre orice, eu nu aveam ce le spune, și pentru că eram cea mai mică deseori stăteam într-o parte cu mama și nana Sveta. Astăzi, când vreo unul dintre ei mă văd și mă întreabă cu ce mă ocup, fac ochii mari că „parcă acum eram cât tufa ceea de liliac și acuma termin universitatea”. A venit rândul meu să aud că sunt bravo, că așa trebuie, că noi în familie acum avem un jurnalist, că de ce sunt singură, că băieții îs proști, că-i timpul și alte baliverne.

Dintre toți frații și surorile tatălui, numai nenea Serghei nu îmi este nan, dar mă împac cu el mai bine decât cu toți ceilanți. Ne întâlnim des în autobus și nu scapă nici o ocazie să se laude cu „nepoata lui jurnalistă”. Vara asta de vreo trei ori mi-a adus câte un buchet mare de ridiche. El știe că eu ador ridichea. Nenea Serghei e mai muncitor decât o femeie. Face totul pe lângă casă și-i place să facă asta. Îi place curățenia și ordinea. Tata îmi spunea că el se ocupa de foc și curățenie cât era mic și anume el îi punea pe toți la lucru și la locul lor. Verișorii mei Dinu și Stela seamănă cu mama lor mai mult și eu chiar nu înțeleg de ce nu s-au aruncat tatălui lor. Cel puțin râsul la toți e la fel, tare voios și „muzical”. Ai noștri toți râd diferit, dar nenea Serghei o face din suflet.

În total, am zece verișori. Două fete și restul băieți. Înainte eram mai altfel. Ne întâlneam de sărbători și petreceam împreună. În fiecare weekend se adunau majoritatea dintre noi și petreceam cumva timpul împreună. Am observat că odată cu schimbarea modului de viață a întregii țări, și noi ne-am cam lăsat duși de val. Ne vedem tare rar și atunci câteva minute. Suntem toți ocupați cu munca noastră și nevoile noastre. Majoritatea dintre noi s-au aranjat „bine, merci” peste hotare și de fiecare dată mă cheamă și pe mine la ei.

Ai noștri fac parte dintr-o familie „aristocrată”. Oricât de rea nu ar fi situația, noi suntem mândri, cu capul pe sus și veșnic cu buza pe dos. Eu eram sigură că nu sunt așa, dar nu-i adevărat, eu sunt chiar mai rea decât ei toți.

Eu nu seamăn nici mamei, nici tatei. Tot corpul meu e „împrumutat” de la neamurile mele: culoarea părului ca la tata, ochii buncii Elizaveta și vârtejurile din cap ale ei, nasul mamei și buncii Ana, fruntea străbuncii Eudochia, mâinile tatei și picioarele mamei. Ochii, puțin afundați, ca la bunelul Alexei (tatăl mamei), buzele tatei, tenul străbuncii Eudochia, urechile bunelului Dumitru, trupul mamei, caracterul tatei, nervii ca la nanu Anatolie, râsul ca la nana Sveta, pokerface-ul ca la nana Jănea, chioară ca nana Sveta (Seta), încăpățânată ca toți.

Eu sunt mândră de familia mea și-i iubesc pe toți deopotrivă. Suntem diferiți și avem psihurile noastre, dar când vine vorba de ajutor și sprijin, nimeni nu este mai unit ca noi! Eu sunt fată și n-o să-mi schimb numele de familie pentru nimic în lumea asta, chiar și pentru dragoste.