Ziua Îndulciților*

Azi toți se felicită, își urează dragoste și chestii de astea.

Vreau să fac și eu o declarație de dragoste:

„Iubirea noastră a început încă din copilărie. Nu mi-a afectat dinții, sistemul digestiv sau altceva. Numai mama îmi spune că din cauza la dragostea asta mi-a pierit pofta de mâncare. Dar eu am fost îndrăgostită de aceste mici plăceri o viață întreagă.

Îmi împărtășesc întreaga mea dragoste pentru dulciuri. Le-am iubit, le iubesc și astăzi. Am gustat din dragoste din diferite țări.

Începând cu „Valurile mării”, „Lămâița”, „Doinița”, „Rândunica”, etc. până la „Bucurel”, „Meteorit”, „Favorit”, „Chișinăul de seară”, „Vișina în ciocolată”, etc. de la Bucuria. Am avut relații și cu „Alpen Gold” din Rusia, „Corona” ucraineană, ouăle din ciocolată din Italia, „Kinder-ul” german, ciocolata neagră din Belgia, veritabilul „Snikers”, „Mars”, „Twix” american, dulciurile din marmeladă din Irlanda, „Bahlavaua” turcească, un fel de două feluri din România, Franța, Anglia, Egipt, Austria, Grecia.

Dragostea mea pentru dulciuri a fost specifică. Și dacă toți zic că în copilărie se manifestă mai mult, eu sunt un exemplu viu că nu-i chiar așa. Da, fetele iubesc dulciurile, dar nimeni nu le adoră așa ca mine. Aș putea mânca ciocolate cu zilele. „Pe mine mă poți impresiona și cu o ciocolată”, una bună, preferata mea și dăruită din suflet.

Azi vreau să spun tuturor despre sentimentele mele – sunt îndrăgostită de ani buni. Dragoste pură, dulce, copilărească, trainică, cu alune, cu stafide, cu lapte, cu caramel, îmi pare că-i reciprocă, Slava Domnului, și sper tare că voi păstra acest lucru pentru mult timp în viața mea. Felicitări mie și dulciurilor mele. În numele ciocolatei și alunelor – Să fie o zi Dulce!”.