Despre lenjerie, curățenie și atât

M-am apucat astăzi să fac ordine în casă și am descoperit cu stupoare că lucrurile mele stau împrăștiate peste tot în cameră și...așa și le-am lăsat.

Chestia asta e ceva atipică pentru mine, eu niciodată nu las lucrurile unde nimeresc, fiecare are locul lor în dulap. Ultima vreme, fac și eu ca Einstein, lucrurile astea mă inspiră.

Am observat că nu-mi aranjez hainele în dulap, dar pe scaun. Pe masă stau aruncați sutienii, uneori și întreg setul de lenjerie. Stă horboțica asta lângă mine și eu mă uit la ea, dar n-o pun la loc.

Pe scaun stau aruncați pantalonii alături de fustă și rochie.

Lângă oglindă stau cremele de care nu mă folosesc. Uneori lenjeria mea stă pe oglindă, iar pe masă laptele de față și vopseaua de păr. Uneori stau una lângă alta.

Pe marginea patului stau bluzele, călcate și aranjate. Și hainele astea își schimbă locul când de pe pat pe scaun, când de pe scaun pe masă și de pe masă pe oglindă. În dulap e curat, aranjat, sortat după culoare, sezon, mărime și necesitate.

Nu știu de ce în cameră las hainele să se împrăștie unde nimeresc. Știu precis că odată scoase din dulap nu vreau să le mai pun la loc, poate îmi vor trebui.

Și așa se termină săptămâna de lucru, hainele mele stau curate, aranjate pe masă, scaun, pe marginea patului. Mama îmi spune să le strâng că nu-i frumos ca în camera la o domnișoară să se împrăștie hainele peste tot. 

Eu țin minte că așa dezordine era și cu manualele, caietele și foile mele de la școală. Toată casa foi și cărți. Acum în locul lor au venit hainele și cremele. Și ele nu-mi trebuiesc, dar le țin lângă mine.

Ultima vreme am împrăștiat foi, documente, cărți, notițe.

Și în fiecare sâmbătă le strâng, le pun la locul lor și arunc ce nu-mi trebuie, dar azi le-am lăsat. 

Să stea așa, acolo...pe masă, pe oglindă, pe monitor, scaun, etc.. Uneori scriind pot să îmbrac rochiile și să dansez, alteori îmi aduc aminte că trebuie să-mi vopsesc părul, să mai încerc vreo cremă de corp și să încerc să-mi machiez ochii.

Azi am lăsat dezordinea care mă înconjoară așa și să stea. Am impresia că încerc și în viață tot timpul să fac ordine și mai tare mă înglod în „haine”. Nu pot fi ideală în toate, cel puțin știu că în dulap e ordine și dacă mama l-ar deschide, nu s-ar îngropa în haine. Cu colțurile camerei mă descurc și singură...cumva, la fel și cu celelalte așa - zisele mele probleme din viață.