Odă Satanei

Vreau să dedic acest text nanei mele (nănașa noastră). Nu va vedea și nu va citi vreodată ce am scris aici și poate așa e mai bine.

Am mai menționat că ea a fost una din femeile care a modelat personalitatea, caracterul și năravul meu.

Părinții mei nu sunt așa cum sunt eu. Eu nu le seamăn, practic, deloc. În schimb, mulți îmi spun că am ceva de la nana. Nu neg, așa irascibilă, mândră, încruntată și pe-o fază sunt și eu. Dacă ai noștri mereu se plâng că nana e așa și pe dincolo, atunci pe mine ea mă inspiră.

Situația e următoarea: după ce a decedat nanu (fratele tatălui) 4 ani în urmă, ea s-a certat cu toți, cu fiecare. Astăzi nu vorbește cu nimeni, nici cu părinții mei. Din toată familia noastră, cât de numeroasă, doar eu mă mai împac cu ea și ținem legătura. Mama a spus că suntem amândouă niște draci și de asta ne împăcăm.

Da, anume că nana e drăcoasă toți zic. E drăcoasă și „ibanutaia”: „eu am mai văzut femei nebune, da asta e Dracu”, „auzi, tu degrabă ai s-o întreci pe nan-ta la cât de drăcoase sunteți amândouă”, „ia și femeie ibanutaia, și naiba nu-i ajunge că de toate are”, etc..

Da, și da. Așa cum e, e o femeie perfectă.

Nana îmi povestea cât de mult l-a iubit pe nanu. Atât de mult că îi venea să-l sugrume când făcea ceva nu așa.

P.S. Cât era tânără și studia, prin troleibuz deseori o priveau bărbații. Așa îi era de repugnă de oamenii ăștia că de fiecare dată își vâra degetul în nas :D (asta chiar așa era, sora tatei a confirmat asta)

Nana mi-a povestit istoria de dragoste a sa cu nanu, mai ales că familiile lor erau vecini. Ea mândră, el mai simplu de felul său și atunci când s-a dus la armată se certase. Până nu a terminat armata, nu au vorbit și, totuși, nu l-a uitat și nici nu a cedat complimentelor din partea altor bărbați. Nanu mai umbla „cu iolka”, pentru ca să-i facă în ciudă, și credea chiar în indiferența pe care o avea nana. După ce a revenit din armată au decis că nu se vor mai despărți și bine au făcut.

Ai noștri acum spun că nanu s-a chinuit cu ea, așa o femeie de „ibanutaia”. Că numai el știe cum a trăit cu așa un Drac în casă, „cred că i-a fost greu”.

NU! Eu nu cred că i-a fost greu, i-a fost de învățătură. Pentru că o femeie adevărată anume așa-i. Explic:

Din armată nanu a ieșit „gol”. Nu avea profesie, studii, bani, nimic absolut, nici măcar haine normale, unele în general nu le avea. Și ea l-a acceptat așa „gol” cum era și l-a ajutat să crească, l-a încurajat și i-a oferit suportul necesar, pentru că, spunea ea, „eu aveam încredere în el”.Ai noștri au fost 7 în familie, dar nanu niciodată nu a cerut ceva cuiva. Din istoriile nanei, EA l-a ajutat să devină cine a fost și a făcut o muncă colosală!

Eu așa și nu am înțeles ce funcție anume avea, dar am auzit cineva spunând că făcea parte din conducerea Victoria Bank.

Nana l-a educat un bărbat adevărat, nu cred că am văzut cineva din familia noastră să fie atât de galant.

Și nu, el nu avea frică de nana. Dacă era de pus cuvântul, o făcea fără scandal și prompt, că el așa a zis și nu se discută nimic. În anumite situații nana îl sfătuia ce și cum să facă și el o asculta, pentru că avea dreptate. Și chiar dacă nu avea dreptate, peste un timp avea.

Așa relații au avut ei. Nana l-a făcut și creat pe nanu ca bărbat. Și el o înșela, și ea știa de asta și tăcea și mai departe îl „educa” până când într-o zi înafară de nana nu mai exista altă femeie.

Au fost o familie obișnuită, dar aportul care l-a avut nana ca să facă om din nanu a fost de-o viață întreagă și nimeni nu ar îndrăzni să spună că i-a distrus viața. Asta nu-i adevărat.

„Vezi, Cristina, și cu așa un Drac ca mine se poate de trăit. Eu știu cum mă numesc „neamurile” estea a noastre, și numai eu știu ce spunea Șura de ele. Din toți numai pe șinu (tata) îl avea la inimă, și spun asta nu pentru că vreau să te liniștesc, spun asta pentru că așa și este. Niș pe șina n-o avea la suflet pentru că credea că tu ești de la alt bărbat și chiar dacă au făcut analiza ceea și chiar dacă mama o fost cum se cade, da iată numai pe Colea îl iubea. Și asta nu-i de la mine, asta el o crezut că așa trebuie”.

Cred că în asta constă tot respectul meu pentru nana. Și da, datorită ei familia lor a fost și este pentru mine un exemplu. Dacă ai noștri au dreptate și eu tot îi seamăn, atunci eu cred în puterea mea și din bărbatul meu am să fac tot același lucru. 

„Și cu un Drac ca mine se poate de trăit”.