Despre fatalism și nihilism

Cred că șeful meu vede toate părțile mele, atât pozitive, cât și negative.

De când sunt angajată, în fiecare dimineață avem obiceiul să stăm la cafea, în timpul zilei poate coborî pentru a face o glumă sau cafea.

Pe seama unei colege cel mai mult glumește. Dacă se adresează persoanei mele, asta numaidecât e o părere asupra unui aspect al vieții, lucrului sau sexului colegei mele de muncă (cât de ciudat asta nu ar părea, dar după gluma făcută, numaidecât poate întreba: „Doamna Parfeni (sau Parfeniator), ce părere aveți despre ceea ce am expus câteva minute în urmă? Credeți că A. duce lipsă de sex calitativ?” sau ceva de genul).

Diminețile noastre încep cu hihi, haha și se termină cu o lecție de istorie sau politică. Pentru că eu sunt ultima care povestește la ce se gândește sau pune întrebări alde „cum s-a furat miliardul?”, „Președintele chiar e așa de neadecvat sau asta e un fel de PR?”, „A furat sau nu Ilan Șor banii ceia?”, „dar Filat?”, „ați fost la Filat în penitenciar?”, „de ce toți îl acuză pe Jizdan, Cebotari, Filip?”, „pentru ce?”, „credeți că reforma pensiilor e binevenită?” și altele asemenea.

Fetele probabil s-au săturat de atâtea lecții, dar nici una din ele nu le-a mai auzit anterior.

Săptămâna trecută mi-a spus că am un început foarte stabil de nihilistă și fatalistă și că peste ani voi deveni, probabil o stană de piatră. Și eu, neștiind ce înseamnă aceste două noțiuni, i-am spus că toți vom deveni într-o zi niște pietre, doar că sub pământ, și el mi-a spus că fraza mea a demonstrat că avea dreptate.

M-am uitat în google ce înseamnă aceste 2 noțiuni:

Nihilism - (din latinescul nihil, nimic) este o poziție filozofică care susține că a fi, în special trecutul și prezentul existenței umane, nu are nicio însemnătate obiectivă, scop, adevăr comprehensibil, sau vreo valoare esențială. Nihiliștii afirmă, în general, unele sau toate din următoarele: nu există dovezi rezonabile pentru existența unui creator sau cârmuitor suprem, o „moralitate adevărată” nu există, și o etică seculară obiectivă este imposibilă.

Așadar, într-un anume sens, viața nu conține adevăr și nici o acțiune nu este preferabilă oricărei alteia, în mod obiectiv.

Fatalism - o doctrină, care consideră că toate evenimentele din viața oamenilor ar fi dinainte determinate de destin. Concepție idealistă în filozofie, conform căreia dezvoltarea naturii și a societății se află în dependență totală de anumite forțe sau credința mistică în inevitabilitatea soartei.

Asta mi-a dat google. Mă duc luni dimineața să-i spun șefului că eu nu cred în soartă și nici în nimic altceva :)