#Calendarul

Pe masa de lucru din oficiu, lângă mine tot anul împrejur a fost acest calendar. Când l-a adus un domn, de fapt, erau două, unul l-am luat eu și altul o colegă. Îmi plăcea să număr zilele, să fac notițe pe calendar, să calculez câte zile mai sunt până la un eveniment sau altul. O colegă avea un alt calendar, dar ea număra zilele până va veni acasă soțul ei, iar eu o făceam din plăcere, pur și simplu.

Nu mi-a fost lene să tai câte o zi, cu acuratețe. 

Vineri, 29 decembrie, m-am uitat cu tânjeală la el. Trebuie să-l arunc și altul în loc nu am. Am răsfoit calendarul meu. Mi-am adus aminte de anul care s-a dus. Mi-am adus aminte că multe am uitat și nu ar fi trebuit. Mi-am adus aminte că ceea ce țin minte trebuia să uit. Mi-am adus aminte cine a fost lângă mine tot anul și cine nu.

Am avut un an tare aiurea. Aș prefera să-mi aduc aminte doar de momentele plăcute, le-am avut multe, dar le țin minte și pe acelea rele. Ele nu compesează momentele plăcute, le acoperă. Nu vreau să fac o retrospectivă a anului. Cine mi-a fost alături știe cum l-am petrecut.

Nu vreau să sper că 2018 va fi mai bun. Nu mă aștept la nimic, la general, să treacă. Va veni altul, va trece și acela, și celălalt după, și celălalt, ș.m.d.