Săptămâna coșmarurilor

Din toată forfota lunii sângerânde și fenomenele care au loc odată în veac, unicul beneficiu a fost omorul miniștrilor și incendierea sălii ședințelor plenare din Parlament.

Visurile mele în timpul lunii pline au ajuns la un alt nivel. Dacă până acum omoram/accidentam oamenii cunoscuți, săptămâna asta am trecut la guvernarea noastră.

Fără intenție și dorință, de fapt.

Nu țin minte cum am ajuns în Guvern și Parlament, ce căutam acolo și ce m-a scos din sărite. Asta cred că psihologic după lucrul meu, eu în fiecare zi descopăr America și ei în fiecare zi tot mai „kazioli” devin.

Prima sub „mâna mea” a nimerit ministra Sănătății, Protecției Sociale și Familiei, Svetlana Cebotari. A fost numită recent în funcție. Practic, nu a avut timp să facă cunoștință cu toată activitatea ministerului. Și, totuși, ea a fost prima. Știu că ministrul de Externe, Ulianovschi, l-am lăsat la urmă pentru că-i frumușel.

Săptămâna asta trebuia să aibă loc prima ședință plenară a Parlamentului din acest an. Normal că ai noștri nu s-au odihnit destul și probabil le mai trebuie o lună de „stat”. Nu știu de ce noaptea trecută le-am dat la toți foc. Au meritat sau nu, nu eu sunt în drept să acuz. (normal că da) Și așa niște flăcări frumoase, dar reci.

Coșmarurile mele nu s-au limitat doar la aceste două mici accidente. Am mai făcut lume să sufere în visele mele.

Foarte ciudat că eu de data asta nu am ars, nu m-am înecat, nu am căzut de la înălțime mare, nu am fost lovită de vreo mașină, furată, violată, accidentată.