Fără Titlu

Tradițiile de Paști nu le-am urmat niciodată. Asta pentru că spălatul cu ouă dimineața e foarte ciudat, dar și de bănuți nu aveam nevoie pentru că tata toți care îi avea mi-i lăsa mie. La biserică cu sfințitul am fost odată în viața mea și am zis că mai mult nu fac așa nevoi în viață. Mama nu se ducea pentru că avem o vecină care „e cu biserica” și are grijă ea de noi. În rest nu prea știu ce se obișnuiește de făcut. Personal ieșeam la plimbare sau mă tăvăleam pe pat întreaga zi.

De Blajini, în schimb, aveam o întreagă ceremonie.

Prima dată, de când țin minte, când m-a gătit mama de dus la cimitir, mi-a dat costumul pentru sărbători și mi-a prins 2 banturi în cap, de parcă vroia să mă dea de pomană cuiva, așa o păpușă cu banturi în cap.

În general, nu mi-a plăcut niciodată asta. Pentru ce mie banturile celea în cap la cimitir? Pentru ce îmi luam costumul meu alb și pantofii? Acolo e pământ, praf și cruci peste tot.

Oricum pentru mine era ceva special această zi. Ai noștri știau totdeauna cum să se adune. Plăcinte, dulciuri, vin de care vrei și „pomene”. Cel mai mult îmi plăcea că după toată manifestarea asta eu aveam dulciuri tare, tare multe. Deși și așa nu duceam lipsă de ele.

După cimitir toți frații tatălui veneau la noi, sau la nanu, sau la nana. În fiecare an schimbam locul.

Pe mine oricum mă ocoleau toți, pentru că eram mică (și probabil că aveam banturi în cap :D)

Ultimii ani nu vreau să merg deloc la cimitir. Ai noștri sunt certați unu cu altul. Zilele trecute nana mi-a spus că nu are de gând să vină pentru că altă nană a veni. Aceia mi-a spus că nu are de gând să vină pentru că nu vrea să-l vadă pe cutare sau cutare om.

Vesel tare.

Nu vreau să-i văd cum se uită chiorâș unul la altul, nu vreau să-i văd la general deloc și să mai întrebe de tata ceva. Nu vreau să-i văd cum se fac că nu mă observă și se țin cu nasul pe sus. Ultima vreme rudele mele sunt așa de prăpădite că nu am chef de văzut, auzit și discutat.

Unicul lucru ce-mi place mie în ziua de Blajini este că-i una liberă.