Eu ştiu că nu ştiu nimic

Dedic acest text eului meu: dacă aș fi bărbat aș avea motiv să spun la toți „nu” Bărbații tot timpul au fost ciudați și femeile niciodată nu vor înțelege cum lucrează mintea lor, așa cum nici ei nu vor înțelege cum lucrează mintea femeii. Eu cred că în viața fiecărui bărbat există o femeie pe care nu o va uita vreodată, din diferite motive. De fiecare dată când își va aduce aminte de ea, ori îi va părea rău, ori va zâmbi. Chiar dacă alături are altă femeie, „acea femeie” nu va dispărea. Dacă femeile își uită prima dragoste, probabil nu toți bărbații o fac. Aveam o prietenă care nu putea scăpa de fostul ei. Mergea la toate întâlnirile cu prietenii lor comuni pentru că știa că și ea va fi acolo. Nu scăpa nici un moment să-i zică cât de mult o iubește și-i pare rău de situația lor. A trecut ceva timp, el are pe altcineva, ea e singură. Vara trecută s-au întâlnit întâmplător. Ea fericită că el e fericit, el fericit că poate să-i mai spună odată că o iubește. Ea a fost prima lui

Eu aș schimba toți bărbații din viața mea pe unul singur – bărbatul care nu-i trebuiesc. Bărbatul care își amintește cât de bun „psiholog” sunt și numai eu îl ascult. Bărbatul care mă sună să-mi spună că nu aparțin nimănui, nici măcar lui, cu note de dispreț în voce. Bărbatul care are femeia lui și mă sună să-mi spună că iar s-au certat. Bărbatul care nu știe ce-i cu caracterul meu, dar îl apreciază. Bărbatul care vrea să-și creeze o familie, dar mă întreabă dacă am să-i nasc trei copii. Bărbatul care spune că femeile nu prețuiesc nimic din ce le oferi, iar mie mi-ar oferi tot ce i-aș cere. Și eu nu-i cer nimic, iar el nu-mi poate oferi asta. Bărbatul care nu ar merge nicăieri cu mine, dar mă cheamă să văd lumea. Acel om care sună să te întrebe dacă telefonul „prinde”, iar tu nu-i poți explica de ce râzi isteric. Omul care-i încăpățânat până în măduva oaselor, dar țin minte cât de mult îl enervează coarnele mele că împung mai tare și anume acolo unde (nu) trebuie.